New Year Resolutions Revisited

Aşa e că după a patra săptămână a anului începem să uităm şi să nu mai facem? But I believe in you. (And me, too.) Atunci, mergem în 2017 pe ce tot spun înţelepţii? Să vedem:

APĂ (CU CEVA LĂMÂIE) PE STOMACUL GOL

Apa aceasta va fi ca un duş interior. Plus nişte depozite minunate de nutrienţi din lămâie: potasiu, vitamina C şi antioxidanţi. Şi se spune că trebuie aşteptate cam 15-30 de minute până să mănânci, timp în care ar fi perfect să facem mişcări uşoare. Nivelul de energie va fi ridicat pe parcursul întregii zile.

MIŞCARE

Dacă faci mişcările de mai sus plus altele, cel puţin de două ori pe săptămână, te vei simţi mai sigur pe tine. Chiar mai competent! 🙂 Motivul: mişcările făcute la prima oră a dimineţii şi timp de cel puţin 10 minute relaxează creierul şi te ajută să îţi controlezi mai bine impulsurile.

DECONECTARE

Dacă imediat cum te trezeşti, plonjezi în sms-uri, e-mailuri şi FB, eşti mai pasibil să îţi pierzi concentrarea. Dimineaţa ta va capitula în faţa dorinţelor şi nevoilor altor persoane. E mult mai sănătos să profiţi de prospeţimea primelor momente ale zilei prin a face ceva relaxant şi inspirator. Îţi vei seta astfel ziua pe un ton pozitiv şi calm.

MIC DEJUN

Consumarea chiar şi a unui mic mic-dejun te propulsează deja în faţa multor oameni. 😀 Să vedem: şanse mai scăzute să fii supraponderal, glicemie mai stabilă, mai mică senzaţie de foame pe parcursul zilei. Şi acestea sunt numai statistici referitoare la consumatorii de mici mic-dejunuri. Dacă mănânci un mare mic-dejun, primeşti acces direct şi exclusiv către o zi productivă. Ai energie, o mai bună memorie pe termen scurt şi capacitatea de a te concentra la maxim o perioadă mai mare de timp.

MEDITAŢIE

Aici nu vorbim de meditaţia orientală, ci de cea creştină. Ea implică nu doar meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu {provocator [uimitor (inspirator)]} ci şi dialogul cu Dumnezeu. Pace şi linişte pentru suflet.

ŢINTE PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ

Failing to plan is planning to fail. Nu vrem!

SPUNE NU

NU este un cuvânt puternic. El îţi va proteja dimineţile. Şi nu doar pe ele. Când vine timpul să spui NU, evită expresii de genul “Nu cred că pot” sau “Nu ştiu sigur”. Spunând NU unui nou angajament îţi onorează angajamentele existente. Timpul tău de dimineaţă este un angajament important. Ştiu din experienţă, ca şi voi, că eşecul în a spune NU duce la stres, epuizare şi chiar depresie. Deci, când trebuie, NU!

Succes! 🙂

 

Poveste în poveste

Citesc cu mare plăcere biografii, iar aseară am terminat una, dintr-o respiraţie. Deşi se numeşte Povestea vieţii mele, nu este chiar aşa. Adică depinde unde pui accentul. E POVESTEA dintr-o viaţă.

Un tânăr evreu din America anilor 70 ajunge să se creştineze. Aproape fără să vrea. Îl cheamă Goldstein, Clifford Goldstein. E student, are în lucru un roman şi e dependent de skydiving. Se ciondăneşte şi batjocoreşte în public pe un preot creştin cam de-o vârstă cu el, le mănâncă mâncarea şi le bea limonada credincioşilor Krishna, se bucură şi de ospitalitatea centrului studenţesc mormon, locuieşte cu doi colegi atei, participă la întâlniri ale organizaţiei studenţilor comunişti din campus.

Dar, în ciuda dispreţului pentru religie, se simte atras în mod inexplicabil de cei care c r e d:

“Singurul lucru, unicul, pe care îl admir la Jed (preotul) este sinceritatea. Crede! Neapărat, altminteri de ce ar înfrunta constant hoardele dezlănţuite în halul ăla? Arde ceva înăuntrul acestui om, ceva la fel de fierbinte ca iazul de foc cu care mă tot ameninţă.”

Într-o seară, între o bere şi o pizza, citeşte Spinoza: “… pentru a trăi viaţa cea mai apropiată de perfecţiune, trebuie să descoperim motivul pentru care suntem aici şi să trăim în conformitate cu acesta.”

“Brusc, toţi acei ani în care fusesem învăţat că adevărul este relativ, că existenţa precede esenţa, că nu există noţiuni absolute – totul a dispărut în neant, că şi când Spinoza mi-a pătruns în minte şi a retezat toate acele legături neuronale care ţineau în interiorul meu aceste convingeri. Uitând toate argumentele ontologice cu privire la dilemele existenţiale, la dialectica hegeliană şi la dualitatea carteziană, ştiu un singur lucru: exist şi pentru că mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva. A şti de unde şi de ce reprezintă esenţa tuturor adevărurilor. Adevărul obiectiv, adevărul, trebuie să existe undeva pentru că şi eu exist.”

Adevărul tău te face mai bun? Îţi umple viaţa de culoare? Îţi reface energia? E în stare să te menţină echilibrat şi optimist? Îţi dă o soluţie satisfăcătoare pentru viitor? Are un răspuns pertinent în faţa realităţilor ameninţătoare ale veacului nostru? Te ajută să te ierţi?

Ia să profităm de momentele de tihnă ale sfârşitului de an şi să ne primenim sufletul! Anul care acum trece ne-a cam întunecat. Fie ca lumina şi căldura Betleemului să ardă în noi şi să ne umple viaţa de pace şi speranţă! Şi credinţă.

warmlight

Reverie

Sfârșit de secol XX

Iubesc iarna de mult, din pricina ta,

Cu perdele de alb, troienind inima,

Felinare-aurii, sclipind în ferești,

Și doi ochi – ochii tăi – șoptind că mă-ndrăgești.

 

Două ierni de demult am vorbit din priviri,

Bănuind întristați că vom crește-amintiri,

Cu perdele de alb troienind ca-n povești

Și cuminți felinare-adormind în ferești…

 

˜™♦♦♦

 

Hei, bărbat bun, te strig:

Unde ești?

Mai ai aripi? Exiști?

Că nu sunt te gândești?

 

Îți mai bate, vitează, o inimă mare

Sub platoșa aspră, făcută să zboare

Sau se-oprește, încet,

Rătăcind încurcată în gânduri amare?

 

Mai strânge zăgazul o undă curată

Albastră, adâncă, de sec nepătată?

Sau plânge spărtura și se face mai lată,

Iar mândra răcoare albește vărsată…

 

Mă-nghioldește adamic, mă strânge, un gol

Făurind zale grele, peste inimă văl,

Dacă drumul există, tu de ce nu-l găsești?

Unde ești?

 

 

 

 

 

 

 

Aproape..

Au trecut aproape 6 luni de când am schimbat prefixul a patra oară și pot spune că al 40-lea an al existenței mele a fost cel mai activ: am făcut sute de kilometri aproape zilnic, am dormit cel mai profund, am visat cel mai realist. Am ajuns la concluzii aproape înțelepte.

Și în concordanță cu acțiunile pe care mulți înaintași au considerat că e bine să le întreprindă, o dată ajunși cvadrigenari, aproape că mă gândesc și eu să schimb ceva. Să fie locul de muncă? Țara? Vreun hobby?

Postul de radio nu-l voi schimba (n-am cum), nici pe cel de televiziune. Coafura? Nu. Cred că mă voi gândi de două ori înainte să mă îmbrac cu unele din hainele pe care le am de la vârste mai tinere… Și aproape voi renunța la el. 🙂

 

 

 

Second to God

Reposting from July 2013 so that no one gets the wrong idea… 😉

I love you and only you, always have, always will. I almost hate you for this, my “indoors” man.

Sometimes I wish I didn’t need you so totally, I wish I would go for a you-replacement,… but I can’t. Only the thought of it kills my joy and gives me bad dreams at night (like running away from my own wedding when I discover the groom is not my “indoors” man). 😀

My life is less impossible without you at all than with a replacement of you by my side; I am geared this way. People say that you are a dream, that I should kill you… 😉 (and maybe sometimes I feel like it), but I am not the one who invented “indoors” people. ❤

I know not your face, but do know and Big Like your “indoors” – it is where I would need to live when married.

People wonder where you are and whether you are at all. I don’t, not anymore, so just take your time, I am in perfect company now, have been so ever since you, my one and only, became second to God.

P.S. I am beginning to miss you much, though… :/

I wish you enough

“I wish you enough sun to keep your attitude
bright.
I wish you enough rain to appreciate the sun more.
I wish you enough happiness to keep your spirit
alive.
I wish you enough pain so that the smallest joys in
life appear much bigger.
I wish you enough gain to satisfy your wanting.
I wish you enough loss to appreciate all that you
possess.
I wish you enough hellos to get you through the
final good-bye.”

They say it takes a minute to find a special person. An hour to appreciate them. A day to love them. And an entire life to forget them.