La ceai cu Dumnezeu

Picture by Simona Barb Balint http://www.facebook.com/#!/photo.php?fbid=1629260453552&set=a.1580590796841.2077771.1297806431
Picture by Simona Barb Balint

La început era Cuvântul. Apoi cuvintele. L-am ales pe Dumnezeu ca “dimineață” a blogului meu și mă pregătesc să savurez un ceai cu El. Bun “captatio benevolentiae”, nu? Shockingly blasphemous, poate?

Când am auzit prima dată melodia lui Joan Osborne, What if God Was One of Us, m-am gândit, foarte copilărește, că cel care a scris versurile este probabil budist, musulman, sau, oricum, nu creștin, ci dintr-o religie în care divinitatea este transcendentă prin excelență. Fiind chiar într-un autobuz când se difuza piesa… :p mi-am zis în barbă: “… chiar a fost like one of us, just a stranger on a bus, călător prăfuit pe drumurile aride ale Palestinei secolului 1…”

     OK, suntem creștini prea seculari (mondeni adică?:)) pentru a-I găsi lui Dumnezeu, ființa supremă din religia noastră creștină, un loc în viața noastră, la măsuța noastră de ceai. (Sau prea religioși?) Totuși, îi suspectez de o credință foarte puternică în … Bine… pe acești seculari ai vremii noastre. Cum altfel să te menții pe linia de plutire într-un seculum care te hărțuiește amenințător de cum ieși pe ușă? Probabil ideea divinității ca forță impersonală, sau concept de Bine universal…, este mai confortabilă pentru homo ciberneticus, prea știutor, ocupat și distras ca să nu împingă ideea de Dumnezeu la periferia vieții și a preocupărilor sale.

Am citit cu încântare poveștile copilăriei, impresionată de happy ever after și de tărâmurile fermecate, pline de tot felul de minunății. Mintea mea de copil se uimea de împăratul nu-știu-care, un om atât de bun încât îl trimitea pe prinț să-i scape de balaur pe niște amărâți dintr-un sat de la marginea împărăției. Catch my drift?

Da, unele idei întâlnite în basme sunt de inspirație biblică. Surprinzător, poate, din partea sobrei Cărți de căpătâi a creștinismului… Deși am buchisit Scriptura în același timp cu cărțile de povești, mi-a luat ani până să descopăr farmecul celei dintâi și încă ceva timp și informație ca să nu mai tratez relatările Bibliei drept mai mult sau mai puțin legende. It takes faith, știu.

Mă simt ca patriarhul Moise din antichitatea ebraică, în a doua carte din Biblie acesta cerându-I lui Dumnezeu o întrevedere face to face. Ce-a urmat, nu vă spun, găsiți singuri în propria Biblie la pagina 98, infirmă totuși imaginea obișnuită (mucegăită și luciferică, actually) care I se atribuie lui Dumnezeu în general. Și nu doar la pagina 98, Dumnezeul din Biblie este Împăratul de poveste, vezi, să zicem, pagina 1028, versetul 16. Sau pagina 622 ș.a.m.d.

Recunosc, Dumnezeul creștin m-a câștigat – parcă sunt un băștinaș din Noua Guinee, proaspăt evanghelizat de misionarii catolici :)… M-a câștigat cinstit și fără strategii de marketing. De ce să nu Îi dau din timpul și gândurile mele Cuiva pentru Care am o valoare infinită? În opinia mea (easily discardable by you, don’t worry), filosofia creștinismului este cea mai valoroasă dintre toate ideile filosofice pe care omul, în aplecarea lui de trestie gânditoare (;)) le-a adoptat de-a lungul timpului. Mă refer aici la concepția despre tine însuți (1), despre lume (2) și despre viitor (3).

(1). Bottom line, tu ai fost creat după chipul lui Dumnezeu. Chiar dacă a intervenit Răul, trăsăturile lui Dumnezeu se mai zăresc în fiecare om, fiecare suntem un palimpsest, scrierea originală fiind încă vizibilă, deși s-a scris, prin propria alegere, altceva, altfel, peste. Iisus Christos, Prințul, prin moartea Sa, te-a salvat de la moartea veșnică (pagina 1100, versetul 23), și iarăși va să vie cu mărire, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit

(2). Este adevărat că lumea este pe dos acum, plină de rău, există însă multe lucruri bune, nobile și demne de admirație asupra cărora să ne concentrăm. Mai mult, creștinii își pot explica existența răului fără să ajungă la disperare pentru că ei știu cum a apărut el (pagina 832, capitolul 28) și care este soarta lui finală (pagina 1221-1223, capitolele 21 și 22).

(3). Viitorul despre care vorbește Apocalipsa, ultima carte a Bibliei, este luminos,
ştiaţi? Sintagma Apocalipsa luminoasă pare o asociere cel puțin oximoronică , totuși read on. Scriptura este plină de imagini pozitive, plină de speranță (Psalmul 37, pagina 573). Fac bine omului.

S-a făcut târziu. Continuăm mâine dimineață, Dumnezeu nu pleacă (pagina 1033, versetul 37 sau 1208, versetul 20). Putem să facem alt ceai.

Advertisements

3 thoughts on “La ceai cu Dumnezeu

    1. Pai, nu era cafea din soia… :O si, dupa o jumatate de an de gandire, La cafea cu Dumnezeu – a devenit – La ceai cu Dumnezeu – pentru ca, dincolo de minusurile si plusurile consumului de cafea, cofeina chiar este o substanta care provoaca dependenta.
      Mi-e frica si ma feresc de lucrurile de care nu te mai poti lasa decat cu greu. Sa mai vorbim de nicotina, droguri, etc.?
      A, si ceaiul e din plante medicinale… 🙂

      1. De lucrurile daunatoare de care te poti lasa greu, ca sunt si alte lucruri bune de care te poti lasa cu greu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s