What’s in a name?

Un nume bun este mai de dorit decât o bogăţie mare… (Prov. 22:1) scria înţeleptul Solomon la bătrâneţe, prin anii 900 i. H. Peste două milenii şi aproape jumătate, vestitul Shakespeare îl contrazice prin celebra replică a Julietei:„Un nume ce-i? Un trandafir, oricum/ îi spui, exală-acelaşi scump parfum” (trad. Şt. O. Iosif) .

Ce este, deci, un nume? Să fie un simplu accesoriu fonetic sau grafic, primit aleatoriu şi purtat automat? Ori, poate, „depozitarul unei istorii mai ample sau mai scurte, singurul lucru care nu ne poate fi confiscat de nimeni”(Ştefan S. Gorovei, genealogist contemporan)?

A existat la începutul istoriei un bărbat al cărui nume însemna „nume”. Să fi fost părinţii lui prinşi în până de inspiraţie, furaţi de făptuirea unor lucruri remarcabile? Probabil că priveliştea unei mega-construcţii avangardiste de la fereastra încăperii unde tocmai se născuse primul său fiu l-a făcut pe Noe să hărăzească cel mai frecvent nume pentru întâiul născut, Shem sau Sem, probabil şi sub influenţa uzanţei asiro-babiloniene în cadrul căreia exista acelaşi termen pentru „nume” şi „fiu” (sumu).

Îl regăsim pe Sem la momentul potopului în vârstă de 98 de ani, căsătorit, urmând să aibă primul copil doi ani mai târziu, după potop. Fiii lui aveau să ocupe unele dintre cele mai frumoase zone ale Orientului antic: Siria (Aram), Haldeea (Arpacsad), părţi din Asiria (Asur), din Persia (Elam) şi Asia Mică (Lud), aşa cum declarase Noe în binecuvântarea sa profetică. Limbile câtorva dintre populaţiile acestor zone poartă încă numele de„limbi semitice”. Sem a mai trăit o jumătate de mileniu după potop, ajungând să fie contemporan şi cu urmaşul său Avraam şi fiii acestuia. Este remarcabil că din linia genealogică a lui Sem face parte Însuşi Mesia, Cel aşteptat de veacuri.

Străbătând nenumăratele secole înapoi până la Sem, imaginaţia şi-l poate închipui ca pe un bărbat smead (numele lui mai poate însemna şi „întunecat, brunet”) cu o statură impunătoare, demn de poziţia de întâi-născut şi preot al familiei. Există o tradiţie iudaică ce îl identifică pe marele preot Melhisedec, rege al Salemului, cu patriarhul Sem, acesta fiind decanul de vârstă pe vremea lui Avraam.

Dincolo de speculaţiile şi misterul indisociabile figurii arhetipale a lui Sem, cele din urmă semnificaţii ce pot fi găsite numelui său, standard de altfel, îi acordă lui Sem măreţie, prosperitate plenară. Respectul manifestat faţă de părintele său într-o situaţie umilitoare întregeşte imaginea luminoasă a strămoşului Israeliţilor, un domn între fraţii săi.

Aşadar, ce e un nume? Ce înseamnă numele tău? Nu te repezi să îi studiezi onomastica neapărat! Ca şi în cazul lui Sem, nume = persoană. Ce influenţe îi dau contur? Ce identităţi îi dau esenţă? Tu ai un nume bun?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s