Poveste în poveste

Citesc cu mare plăcere biografii, iar aseară am terminat una, dintr-o respiraţie. Deşi se numeşte Povestea vieţii mele, nu este chiar aşa. Adică depinde unde pui accentul. E POVESTEA dintr-o viaţă.

Un tânăr evreu din America anilor 70 ajunge să se creştineze. Aproape fără să vrea. Îl cheamă Goldstein, Clifford Goldstein. E student, are în lucru un roman şi e dependent de skydiving. Se ciondăneşte şi batjocoreşte în public pe un preot creştin cam de-o vârstă cu el, le mănâncă mâncarea şi le bea limonada credincioşilor Krishna, se bucură şi de ospitalitatea centrului studenţesc mormon, locuieşte cu doi colegi atei, participă la întâlniri ale organizaţiei studenţilor comunişti din campus.

Dar, în ciuda dispreţului pentru religie, se simte atras în mod inexplicabil de cei care c r e d:

“Singurul lucru, unicul, pe care îl admir la Jed (preotul) este sinceritatea. Crede! Neapărat, altminteri de ce ar înfrunta constant hoardele dezlănţuite în halul ăla? Arde ceva înăuntrul acestui om, ceva la fel de fierbinte ca iazul de foc cu care mă tot ameninţă.”

Într-o seară, între o bere şi o pizza, citeşte Spinoza: “… pentru a trăi viaţa cea mai apropiată de perfecţiune, trebuie să descoperim motivul pentru care suntem aici şi să trăim în conformitate cu acesta.”

“Brusc, toţi acei ani în care fusesem învăţat că adevărul este relativ, că existenţa precede esenţa, că nu există noţiuni absolute – totul a dispărut în neant, că şi când Spinoza mi-a pătruns în minte şi a retezat toate acele legături neuronale care ţineau în interiorul meu aceste convingeri. Uitând toate argumentele ontologice cu privire la dilemele existenţiale, la dialectica hegeliană şi la dualitatea carteziană, ştiu un singur lucru: exist şi pentru că mă aflu aici, trebuie să fi venit de undeva. A şti de unde şi de ce reprezintă esenţa tuturor adevărurilor. Adevărul obiectiv, adevărul, trebuie să existe undeva pentru că şi eu exist.”

Adevărul tău te face mai bun? Îţi umple viaţa de culoare? Îţi reface energia? E în stare să te menţină echilibrat şi optimist? Îţi dă o soluţie satisfăcătoare pentru viitor? Are un răspuns pertinent în faţa realităţilor ameninţătoare ale veacului nostru? Te ajută să te ierţi?

Ia să profităm de momentele de tihnă ale sfârşitului de an şi să ne primenim sufletul! Anul care acum trece ne-a cam întunecat. Fie ca lumina şi căldura Betleemului să ardă în noi şi să ne umple viaţa de pace şi speranţă! Şi credinţă.

warmlight

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s